Basic HTML Version
8
LUMEA LUI
CHRISTIAN
www.apho.ro
D
raga Robert, iti multumim ca ai ac-
ceptat sa ne acorzi acest interviu.
Pentru inceput spune-ne cum ai
ajuns in scaun rulant?
R: Totul a inceput in anul 1977. Parintii meu
erau cadre medicale, mama lucra ca asistentă pe
salvare si tata tehnician veteriniar. Amandoi lucrau
mult si din acestă cauză au luat hotararea să mă
inscrie la un camin , pe atunci se numea creșă. La
vârsta de 2 ani mi s-a administrat vaccinul antipo-
liomelitic. În acea perioadă am fost răcit foarte tare
și din păcate cadrele medicale care au administrat
vaccinul nu au informat păriniții si nici nu au facut
un control medical amănunțit asupra mea. La ad-
ministrarea vaccinului ar fi trebuit să fiu sănătos
dar din pacate eu eram răcit și dupa administrarea
acelui vaccin am făcut o reacție adversă și am sufe-
rit o paralizie la nivel general, intrand intr-o stare
de comă. Părintii au reușit să mă ducă la Spitalul
Grigore Alexandrescu din Bucuresti unde medicii,
pur si simplu, m-au readus la viață. Am inceput să
mă refac dupa acea perioada neagra si doar par-
tial. Un procent de 50% din corp mi-a ramas cu o
distrofie musculară a membrelor inferioare. De la
vârsta de 2 ani am fost dus la o stațiune balneara
din Oradea unde am început un program de recu-
perare pana la varsta de 5 ani.
Care a fost reactia familiei in privinta acestei
probleme care pana la urma a dus la conditia de a
fi o persoana cu dizabiliate?
R: Dupa starea de șoc a familiei, medicii
curanți de la acea vreme i-au consiliat pe parin-
ti, le-au explicat ce s-a intamplat și că v-a urma
o perioada lunga de recuperare iar șansele să-mi
revin complet sunt minime. Le-au mai spus că voi
fi dependent, in privinta deplasarii, de un scaun
rulant si ca va fi pentru toata viața. I-au sfatuit de
asemenea ca v-a trebui să mă ducă mereu la cli-
nici de recuperare pentru ca starea mea de sănă-
tate să se mai poata îmbunătății. Timp de 10 ani
am stat în Băile 1 Mai din Oradea unde era clinica
de recuperare.
Ce anume iti amintesti sau care sunt lucru-
rile importante care ti s-au intamplat in perioada
copilariei?
R: Primii ani dupa dobândirea dizabilității
i-am petrcut în spitale și clinici de recuperare
printre copiii care aveau aceleași probleme ca și
mine sau chiar mai grave. Participam la jocurile
copilariei dar și la lungile zile de tratamente și
gimnastică care uneori erau extrem de dureroase.
Dar au trecut... of
Iar din postura de elev?
R: La varsta de 6 ani eram în Oradea, la re-
cuperare, și imi aduc aminte că într-o zi a intrat
o doamna de vârstă medie în salonul meu și mi-a
zis că vrea să mă ducă undeva unde sunt multi co-
pii de vârsta mea, unde se fac lucruri frumoase, să
desenăm și să scriem, iar acesta a fost primul pas
în clasa întai.
Mama nu știa că eu plecasem la școală, a
aflat prin telefon de la personalul medical din
Robert Gavrilescu
de la socul copilariei la artistul
ce inveseleste inimi
Mama nu știa că eu plecasem la școală, a aflat prin telefon, de la personalul medical din acea
clinica de recuperare. S-a bucurat mult. Imi aduc aminte că iși dorea să devin un bun contabil dar
din păcate nu am putut să-i indeplinesc acest vis. Viaţa a vrut sa facă altceva cu mine.