Basic HTML Version
19
LUMEA LUI
CHRISTIAN
www.apho.ro
A
mestecul de sentimente prin
care trece o familie atunci când
așteaptă un copil este minunat și
înfricoșător, deopotrivă.
Când toate lucrurile par în ordine, imagi-
naţia începe deja să zboare la primele cuvinte,
la primii pași și la toate acele momente frumoa-
se care vor urma. Pentru Dick și Judy Hoyt, toate
aceste vise au fost înlocuite de tragedie. Au în-
văţat să transforme însă cu dragoste tragedia și
viaţa lor a devenit un motiv de inspiraţie pentru
milioane de oameni.
Înainte ca Rick Hoyt să vină pe lume, pe 10
ianuarie 1962, nimic nu prevestea ce avea să ur-
meze. Sarcina lui Judy fusese una normală, dar
la naștere cordonul ombilical l-a strangulat și i-a
lăsat creierul fără oxigen. Din cauza acestui fapt,
Rick s-a născut cu paralizie cerebrală. În cuvin-
tele medicilor, era doar „o legumă”, incapabil să
se miște prea mult sau să gândească, și părinţii
ar fi trebuit să îl lase în grija asistenţilor sociali.
L-au luat însă acasă, pentru că era al lor,
parte din familie. După Rick, în familia Hoyt s-au
mai născut doi băieţi. Pe măsură ce creștea, pă-
rinţii și-au dat seama că Rick le urmărea discuţi-
ile și chiar râdea la glume. Medicii se înșelaseră
atunci când le spuseseră că nu exista niciun im-
puls în creierul său. Așa că mama lui a stat apoi
cu el până a învăţat alfabetul. Apoi au căutat o
modalitate ca el să comunice și i-au luat un cal-
culator care îi permitea să vorbească prin inter-
mediul unui soft special. Toţi au râs la primele
lui cuvinte: „Hai Bruins!” (Boston Bruins fiind
echipa lui de hochei favorită).
În cuvintele medicilor, era doar „o legu-
mă”, incapabil să se miște prea mult sau să gân-
dească, și părinţii ar fi trebuit să îl lase în grija
asistenţilor sociali.
Judy nu avea însă de gând să se oprească
aici. S-a luptat cu autorităţile din Massaschu-
setts pentru a le da dreptul la educaţie copiilor
cu dizabilităţi. Datorită ei a fost aprobată legea
care i-a permis lui Rick să meargă la școală și să
aibă parte de lecţii adaptate nevoilor lui. Putea
acum să meargă la școală ca orice copil sănătos.
De fapt, în familia lor, orice activitate tre-
buia să-l implice și pe Rick. Una dintre regulile
casei era că nu există un lucru imposibil. Au gă-
sit modalităţi să schieze, să joace hockey împre-
ună și să înoate, au traversat SUA și au vizitat
nenumărate locuri. Rick a mers chiar și la balul
de absolvire a liceului și a dansat în cărucior cu
o colegă de clasă.
Viaţa lui s-a schimbat însă atunci când a
auzit de o cursă de strângere de fonduri pentru
un jucător de Lacrosse care paralizase. Entuzi-
asmat de ideea de a ajuta, și-a rugat tatăl să-l
împingă alergând și să participe astfel și el la
cursă. Dick povestește că abia putea să alerge
singur, darămite să-l împingă pe Rick în căru-
cior. Dar a acceptat provocarea și a reușit cu
greu să ducă la capăt cursa de 2 kilometri. La
sfârșitul zilei, Rick i-a scris pe computer tatălui
său cât de fericit era când alerga. Se simţea liber,
neparalizat.
Încercaseră atâţia ani să găsească acel lu-
cru care să-l facă pe Rick să se simtă la fel ca
ceilalţi și îl găsiseră. Tatăl lui a început să se an-
treneze constant. Când Rick era la școală, Dick
punea în căruciorul special pentru alergat saci
de ciment de greutatea lui Rick.
În 1979, erau pregătiţi pentru primul lor
maraton, dar nimeni nu le-a permis înscrierea
la maratonul din Boston. Cu toate acestea, au
mers și alergau împreună cu cei înscriși ofici-
al. În 1983, într-un final cineva a acceptat să-i
Redefinind imposibilul
de Andreea IRIMIA,
preluat cu permisiune – Revista Semnele Timpului